
Conform art. 65 Codul muncii, concedierea pentru desființarea postului este legală doar dacă:
✅ desființarea este reală (postul dispare efectiv din organigramă)
✅ este serioasă (bazată pe dificultăți economice reale, nu pretexte)
✅ este efectivă (atribuțiile nu sunt preluate de alt salariat)
👉 Dacă munca mamei este preluată de o altă persoană, chiar și parțial, concedierea este nelegală, indiferent ce scrie pe hârtie.
Faptul că superiorul:
a întrebat o colegă dacă poate face munca mamei,
a pregătit „înlocuirea” înainte de concediere,
este un indiciu foarte puternic că postul NU se desființează în realitate.
- Vârsta (55+) și concedierea selectivă – posibilă discriminare
Concedierea unei singure persoane, cea mai în vârstă din firmă (din 130+ angajați), ridică suspiciuni serioase de discriminare pe criteriu de vârstă, interzisă de:
Codul muncii – art. 5
OUG 137/2000 privind prevenirea discriminării
Directiva UE 2000/78/CE
⚠️ În instanță, angajatorul va trebui să demonstreze că:
alegerea mamei dvs. NU are legătură cu vârsta,
NU există alt salariat comparabil care putea fi concediat,
criteriile au fost obiective și verificabile.
În practică, puțini angajatori reușesc să facă această dovadă.
- Bullying, hărțuire psihologică, presiune înainte de concediere
Comportamentele descrise (țipete, umilire publică, presiune psihologică) se încadrează la:
🔴 hărțuire morală la locul de muncă (Legea 167/2020)
🔴 abuz de drept al angajatorului
Acestea NU sunt „detalii”, ci probe extrem de importante în instanță, mai ales dacă există:
martori (colega de birou),
emailuri, mesaje,
schimbări bruște de atitudine înainte de concediere.
Instanțele sancționează frecvent astfel de practici.
- „Înlocuitorul” suspect de fraudă, dar premiat
Faptul că:
persoana care ar urma să preia atribuțiile
este suspectată de fraudă
dar primește măriri și bonusuri
nu anulează direct concedierea, dar: ✔ întărește ideea de pretext economic fals ✔ arată un tratament diferențiat și arbitrar ✔ susține ideea de decizie abuzivă și subiectivă
- Merită contestată decizia? – RĂSPUNS CLAR
👉 DA, categoric merită contestată.
În spețe similare, instanțele dispun frecvent:
✅ anularea deciziei de concediere
✅ reintegrarea în muncă
✅ plata salariilor din urmă (de la concediere până la reintegrare)
sau
✅ despăgubiri consistente, dacă reintegrarea nu mai este dorită
- Termen CRUCIAL
⚠️ 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei scrise de concediere
– acesta este termenul LIMITĂ pentru contestare.
După acest termen, dreptul se pierde.
- Recomandare practică imediată
1️⃣ Să NU semneze nimic „de acord” sau „la cerere”
2️⃣ Să păstreze toate dovezile (martori, mesaje, comportamente)
3️⃣ Să se adreseze rapid unui avocat specializat în dreptul muncii

